miercuri, 3 octombrie 2012

Multumesc! Te iubesc !

Stiu ca nu am mai scris de un car de ani. Asta nu inseamna ca nu m-am gandit sa scriu. Poate ca daca exista vreo modalitate sa se scrie si posteze automat ce gandesc sa scriu, ar fi fost mult mai multe postari. Ma rog, important e ca dupa atata timp, s-au intamplat muuulte lucruri dar cel mai important e ce s-a intamplat astazi si nu am mai putut sa aman, sa uit sa scriu. Sunt atatea idei, cuvinte in capul meu ca nu stiu cum sa incep. Astazi, mama a avut un accident de masina, destul de grav. Din fericire nu a fost atat de grav pentru trupul ei si a celorlalti participanti, dar nu pot spune acelasi lucru si despre psihic sau masini. In timp ce venea de la Bucuresti, spre Buzau, Din fericire pentru ei, nimeni nu a patit nimic. Partea si mai si este ca, in acel moment, mama m-a vazut pe mine, m-a simtit pe mine cum o mangaiam, Eram eu care o mangaiam, o mangaiere usoara, dulce, linistitoare. A dost si inca este un soc pentru toti, insa ii multumim lui Dumnezeu ca nu a patit nimic. Asta da noroc.  Ideea este ca noi, toata familia suntem dependenti de ea. Ea este cea care ne scoata din toate situatiile, ea e cea care ne ridica, ne ajuta, ne sprijina. Ea face totul pentru noi, ea stie totul. Din cauza ei, ideea mea despre mame este ca ele, sunt extraordinare. Ele stiu TOT. Ele stiu unde sunt sosetele tale verzi, unde este tricoul bej, ea stie unde sunt pantalonii scurti negri, ea stie ce carti avem si unde sunt, ea stie daca mai sunt cartofi, fara sa se uite, ea stie totul. Cel mai important e ca este bine si chiar daca nu e usor, incearca sa treaca peste. Glumeste si chiar nu ii e teama sa conduca din nou. Oricum, poate nu o spun prea des, nu sunt fiica perfecta dar o iubesc nelimitat si multumesc lui Dumnezeu, multumesc destinului, multumesc vietii, multumesc oricui pentru ca este bine.