joi, 5 mai 2011

M A R E


A trecut si 1 mai-ul din 2011. Stiu ca au trecut cateva zile de atunci dar....nu e nicio problema daca scriu acum.
Vineri, pe 29 aprilie, in jurul ore 12 "am pornit toti la drum cu masinile nebuni" dar din pacate nu prea era soare:)). Am mers putin in Constanta unde nu am stat prea mult (maxim 20 minute), apoi in Costinesti pe unde ne-am invartit vreo jumatate de ora pana sa gasim cabana la care erai cazati ai nostri prieteni. Am gasit-o, intr-un sfarsit, am mancat putin si apoi.......am pornit spre Vama Veche! Am ajuns acolo si ce sa facem si noi cat timp il asteptam pe Manu, adica 15 minute:)), ne-am pus pe nebuneli.La cortu, ne-am intalnit cu niste prieteni vechi, pe care nu ii mai vazusem de ani de zile si cu care nici numai vorbisem. Nu mi-a venit sa cred, cata fericire, cata buna dispozitie, cata nebunie(deaia buna).
Si pentru ca faptele reale nu sunt atat de palpitante (baut,fumat,dansat,ras,glumit), voi incepe cu putin fictiune in care Ileana Cosanzeana il gaseste pe Fat-Frumos pe-un cal alb: Ea era fericita alaturi de prietenii ei, multi cu care se intalnise chiar pe meleagurile magice ale marii. La un momentdat, primeste un telefon prin care este anuntata ca o persoana foarte apropiata, dar pe care nu o mai vazuse de mult timp, este in aceleasi locuri.A simtit un gol un stomac la gandul ca se vor intalni, insa nu stia de ce. La miezul noptii, intamplarea a facut ca el sa o vada si sa se duca rapid spre ea sa o salute.A luat-o prin surprindere cu o imbratisare din tot sufletu, ea nu a ripostat si i-a raspuns in aceleasi fel. Au pornit intr-o plimbare sa mai vorbeasca, sa vada ce s-a mai intamplat in viata celuilant.El o privea ca si cum ar fi fost singura fiinta de peste tot, ca si cum ar fi fost cea mai importanta comoara a lumii, dar ea nu era decat Ileana Cosanzeana, o fata simpla, cum spunea ea. Privind luna de pe malul marii, nu a mai rezistat tentatiei si a sarutat-o ca si cand ar fi fost ultimul sarut, dar asa au fost si urmatoarele. In acel moment, ea si-a dat seama ce ii lipsea, si-a dat seama ca s-a indragostit inca din prima clipa de al ei Fat Frumos, insa necunoscand aceste sentimente, nu prea stia ce se intampla cu ea.Credea ca este de la oboseala sau ca este prea entuziasmata. A fost o seara de neuitat, in care marea parca-l inspira pe Fat-Frumos sa spuna cuvinte frumoase, caci ale lui cuvinte erau la fel ca marea: multe, linistite dar fetei ii dadeau un sentiment de agitatie in suflet, o tulburau de placere, cuvinte albastre care nu se mai terminau. Nici nu ar fi vrut sa se termine. In continuare, tot weekendul a decurs in acelasi fel, un fel exceptional, cum niciunul dintre ei nu s-ar fi gandit vreodata.Defapt, niciunul nu s-ar fi gandit ca vor ajunge sa fie impreuna, sa se iubeasca din ce in ce mai mult, sa aibe sentimente atat de puternice unul fata de celalalt, dar uite ca nu se stie niciodata ce iti poate oferi viitorul.
[Reamintesc ca aceste fapre sunt fictive.Daca s-ar fi intamplat in viata mea, acum numai traiam.Ma aruncam in mare de durerea aceasta dulce, din cauza vietii care iti face mii de surprize.Dar traiesc.Dar intr-o zi, promit ca voi povesti ceva ce mi s-a intamplat chiar mie, ceva cu happy end:'Si traim fericiti de atunci si pana cand nu va mai exista picior de om pe aceasta planeta!', dar pana atunci, mai vorbim.]

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu