sâmbătă, 22 ianuarie 2011

Durere + singuratate = SUFERINTA


Mda...sunt in spial de cateva zile. Am sinuzita si e destul de rau...plin de puroi scarbos.Am tratament injectabil, iar dupa ce au vazut ce e acolo, m-au bagat si pe perfuzii.Am facut punctie, care este pur si simplu GROAZNICA...numai stiu sa o descriu pentru ca am mai facut asta dar voi spune ca este ca si cum iti baga un cui in nas si ca simti o presiune pana pe creier. Prima vizita la doctor cand m-am internat: nu aveam nicio problema, nu stiam ce ma paste. M-am dus acolo si am iesit plangand dupa prima punctie.M-am calmat putin, cu ajutorul colegei de 'celula', iar apoi, vine asistenta sa ma anunte ca imi schimba antibioticul si trebuie sa ma duc jos pt ca ma baga la perfuzie si trebuie sa fiu sub observatie. Atunci am facut o criza de depresie si mi-am sunat parinti, sa vina sa stea cu mine.Plangeam in hohote, mai ceva ca un copil. A venit mama, a stat cu mine si in sfarsit mi-am revenit.Cu toate medicamentele astea, ma simt atat de obosita, sunt parca obosita sa mai par fericita, obosita sa ma incurajez singura.Am nevoie de o pauza....E bine totusi ca asistentele sunt foarte dragute.E si un asistent, foaaarte de treaba:X vorbeste cu noi fara nicio problema, glumeste...adica, chiar sunt aici sa te ajute.Azi noapte, m-am trzit la 00:44, brusc, in fund si am vazut-o pe asistenta care mi-a zis "vin-o jos la tratament" si a plecat....am stat si m-am gandit ca eu nu am tratament la ora aia, asa ca nu m-am dus.Azi dimineata ma gandeam daca a fost adevarat sau am visat...parea foarte real:|. Imi e frica de ma caca pe mine. As plange non-stop, as pleca in momentul asta, mi se pare ca e un cosmar...Abia astept sa se termine odata....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu